un vis recent…..gand….un gand cel mai probabil…..sau un vis….un cosmar pastelat cu frumos…sau un vis frumos cu nuante de cosmar…..si nefacand exceptie de la specie, unul scurt….acelasi el….captiv intre iubire si dorinta….acelasi el incercand orice dar totusi prea putin…el…apasand cu furie clapele unui pian negru, cu parul ravasit dand din umeri si cap…cantand la pian….in lumea lui, undeva pe scena impunatorului ateneu…acompaniat de vioara sau viori….plangand incontinu……..fara ea….
….sala goala si aproape intunecata….doar scena usor luminata de cateva proiectoare…scaunele lasate pustii….si muzica…muzica dand viata cadrului….
muzica lor ce se auzea usor si in spatele usilor, in holul ateneului, atragand atentia unui grup de turisti ce indata s-au asezat pe catifeaua rosie a scaunelor ce inconjurau scena….printre ei si ea….stand in dreptul lui..privindu-l….incercand sa inteleaga…trezindu-si sentimente ce au fost….amutind…
in restul grupului domina aceeasi intrebare…”de ce plange??”..repetandu-se in engleza, italiana, spaniola….portugheza….cei de la vioara incep sa cante mai puternic…el, pian si lacrimi….ea, stiind raspunsul…..restul….vioara….pian….murmurul celor din jur….lacrimi….o voce, unul dintre cei care cantau la vioara “nu e frumos sa plangi in fata spectatorior..!!”…el isi indreapta privirea spre sala si o vede….lacrimile parca nu au mai fost asa mari ca pana atunci….isi termina piesa plina de tristete si pleaca alergand….lasandu-i p toti acolo….venind in lumea reala…trezindu-se…
