Se lasa seara…se lasa seara peste cartierul saracacios…o lumina albastra spre mov se inalta peste blocurile gri si incinse…soarele a apus de ceva vreme iar linistea se asterne cu repeziciune…nici o urma de viata..nici o adiere..nici o frunza miscand..nici fumul de tigara nu arata dorinta de a se inalta..doar 2 ochi albastrii se zaresc pe geamul ingust al bucatariei de la etajul 6 unde fumez..incet, incet..totul incepe sa se confrunte cu negrul noptii..inchid ochii si te vad pe tine..esti la fel de frumoasa..zambesti si dansezi..ma chemi la tine..un zambet amar ma ia prin surprindere..o lacrima si dorinta de a dansa cu tine..de a te avea la mine in brate macar o secunda..doua..doua minute si un pic..as vrea sa alerg spre tine dar stiu ca voi cadea mai rau de data asta..s-ar putea sa nu te mai vad niciodata, iar aripi nu mai am de mult..sunt doar un simplu om..nimic special..nimic care sa ma faca sa plutesc..
Anul trecut eram in aceeasi bucatarie…nimic nu mai e la fel..
