ratacind..

azi am ratacit…..am ratacit prin arhitectura…printre mii de linii si culori….printre schite de schite….prin holurile facultatii, printre idei, printre fum de tigara si plansete…apoi am ratacit prin arhitectura monotona a bucurestiului, printre strazile, cladirile lui, impreuna cu gandurile mele…ca o umbra….am ajuns sa ratacesc prin gradini de trandafiri luand ceva cu mine…m-am ratacit inconstient in rai, ajuns acolo parca legat la ochi, doar din instinct…m-am oprit la poarta lui unde m-a intampinat un inger de foc ce mi-a dat caldura de care aveam nevoie pentru a contiuna prin racoarea lui octombrie….am fost fericit pt un moment…intrasem in acel taram al uitarii de care se tot vorbeste in basme…uitasem de tot si de toate…zburam…nu am stat mult caci trebuia sa ratacesc inapoi spre casa mea pustie….

acum ratacesc printre cuvinte si muzica de pian….voi ratacii printre vise curand….noapte buna…!!

suflete in forma de cioburi..

o iubire vazuta din exterior, auzita, interpretata din mici detalii…o iubire fara limite, fara prejudecati, fara bariere, fara de moarte…iubire intre 2 suflete ce au zburat impreuna in propria lor gradina a raiului…. o iubire ce s-a lovit de un obstacol ce a incercat sa o spulbere fara mila… s-au imprastiat mii de cioburi, si totusi s-au adunat usor usor…si au redat viatza iubirii lor.

….acum…unul rataceste liber fara stare, in neant, ca un rebel…independent…detasat de lume, de corpul sau, departe de noi…celalalt….la fel, ratacind confuz, speriat, prin lume, printre amintiri, printre lacrimi, in cautarea celuilalt…rebel in aceasta lume nedreapta in care soarta face cartile…captiv intr-un trup care tinde spre iesire, libertate, celalalt, cu fiecare bataie a inimii…

sufletele pereche se regasesc, se reintorc prin magnetism unul la altul, iubirea le opreste sa stea la distantza unul fatza de celalalt… Iubirea il va trimite pe sufletul pierdut din lumea rece si intunecata inapoi printre florile de piersic…cu sperantza ca poate in alt trup isi va regasi dragostea aceea puternica care s-a readunat. A fost negru, dar va prinde culoare…

depresii..

depresii…depresiv…fraier…

de ce iar am starea asta….??de ce sunt depresiv…?de ce nu ma mai face nimic sa zambesc…???nici varmiu, nici sormea, nici macar acel joc idiot sau tigari idioate!!! sau orice veste imbucuratoare…nici macar acel telefon…care inainte ma facea sa zambesc, sa rad fara motiv indiferent de ora si locul unde eram… singur in camera mea, in autobuz, la facultate, in oras cu prietenii, in lumea mea…oriunde eram radeam usor, faceam cativa pasi,o pirueta, inchideam ochii pt doua secunde si…visam…visam si simteam acel fior care ma facea sa zbor …si toti am credeau nebun…dar nu aveam ce sa fac…nu ma puteam abtine, iar cei care ma intelegeau erau putin invidiosi……aveam acea bunadispozitie pe care u mi-o ofereai…

acum…sunt iar in camera mea…as vrea sa ies cu moldo undeva, oriunde, sa fumam o tigara si sa stam la povesti, sa ne spunem toate problemele…sa ne descarcam…dar el doarme caci maine se trezeste de dimineata…si eu ma trezesc de dimineata si pe langa asta mai am de facut si un proiect in AutoCAD…dar…nu am chef…ascult aceasi melodie de nenumarate ori…aceeasi melodie la pian…acelasi soundtrack de la love stroy…si…nu am chef de nimic…as vrea sa..nush..nu as vrea nimic dar vreau totul…sau macar sa aud “esti nebun”, “groaznic”, “fraier”, “copil”, “te sarut”, “imi lipsesti”….

“orice inceput se poate transorma intr-o pasiune”….dar park imi place mai mult inceputul decat pasiunea…sau pasiunea imi place mai mult…sau pasiunea unui inceput…sau inceputul unei pasiuni…orice inceput e frumos…dupa, cand intervine pasiunea se schimba…ceva…in ceva mai frumos…dar park acea pasine ar trebuii tinuta secret, pt tine…sau nu!!…nush…nush d unde plec…nush unde vreau sa ajung…aberez intr-o seara usor racoroasa in care nesiguranta de mine isi face simtitor prezenta…

sunt doar fraier…si stiu asta…sunt constient…si park incep sa zambesc cand imi dau seama cat d fraier sunt…si park….vad iar acel copac…acea ruina…acel dans…acea dorinta…acel vis…acea secunda…acel “noi”….acel “al nostru” care imi lipseste…

in cerc..

mergand inaintea ta…dar totusi dupa tine…mergand in cerc…mergand calare…

cum a inceput totul..??

poi…eram noi in parc, in herastrau stateam p o banca la povesti, putin obositi de la plimbarea din muzeul satului unde tocmai facusem ceva schitze….in peisaj isi face simtita prezenta un grup de 10 jandarmi calare care mergau la pas ce atrageau atentia celor din parc…chiar si a noastra…nu dureaza mult si deschidem un subiect despre calarie in care am aflat k nu ai mai urcat p cal pana in acel moment…ma pune putin pe ganduri si imi da o idee despre o noua surpriza…o surpriza pt tine…in cele din urma ne-am ridicat de pe banca si ne-am indreptat spre o alta destinatie…

au trecut ceva zile de atunci si ti-am spus sa nu iti faci program, sa nu t imbraci cu fusta si toc caci vreau sa mergem undeva…unde?? ai sa vezi…am urcat in masina si ne-am indreptat spre baneasa, spre o baza de calarie undeva ascunsa in padure… ajunsi acolo ti-am spus “am uitat sa iti mentionez k azi vei calarii !!” erai putin surprinsa si confuza…dar totusi am obesrvat un mic zambet p fata ta…am urcat pe cai si am inceput prima lectie de calarie…ne-am invartit in cerc, eu eram inainte, timp de 45 minute, timp in care am invatat bazele calaritului si am capatat o usoara febra musculara…

vis de vara..

vreau sa fi si u la mare, sa fim noi 2 acolo undeva pe plaja sa te strang in brate, sa te sarut, sa te stiu a mea, sa adorm cu tine in brate, sa ma faci sa nu mai simt foamea, setea sau alte vicii ca in noptile petrecute alaturi…luna sa n fie martor impreuna cu nisipul care ne mangaie usor trupurile, vantul care ne sopteste un cantec de dragoste….valurile care ne ating, ne racoresc, ne trezesc si ne dau d veste ca nu e un vis…..

sa nu fie doar un blog……

1000 de stele..

am chef sa scriu…….sa scriu orice…dar nu stiu c…..nu vreau sa amestec subiecte sa iasa o cacialma…..as scrie orice dar nu stiu de unde sa incep, as scrie mult dar nu am nici o idee….as scrie ceva frumos…..o noua intamplare…un nou vis……o noua poveste…..dar…..

…..dar iata k acest blog a fost salvat odata cu apelul tau de noapte buna…..

iar tu….tu esti cea care ma inspira…care imi da viatza…care ma face sa visez…sa sper si sa zbor printre cele 1000 de stele pe care mi le-ai dat in dar intr-o noapte innorata….o noapte plina de singuratate si nostalgie….1000 de stele care imi vor tine de urat pana cand te vei intoarce….care vor avea grja k somnul meu sa fie unul linistit…..stele care sunt acolo si ziua…dar numai cei ca noi le pot vedea…..1000 de stele de la tine…..

multumesc…..pentru stele…..pentru ce mi-ai oferit….pentru tot…..

2 minute si un pic..

era joi….joi seara….aproape 9…m-ai sunat si mi-ai spus k ai vrea sa ma vezi….macar un minut….fara sa stau pe ganduri am venit….sa te vad, sa te sarut, sa te strag in brate…..timp de un amarat de minut…..am venit pentru un minut….am stat o noapte….a trecut totul intr-o clipa….o clipa in care am visat cat pentru 1000 de nopti….o clipa in care am plutit printre vise neimplinite si le-am ras in fatza….o clipa in care ti-am simtit inima cum bate…..

dar de ce ma mir???de ce ma mir k o noapte s-a scurs asa repede din moment ce, inconstient, eu, am traversat o luna fara a baga de seama acest lucru…..fara a baga de seama k timpul se scurge cu mare repeziciune…..k u ai darul de a ma face sa cred k timpul sta in loc….k se opreste…..pentru noi…..

cand voi sti??..

sa iti zambesc mereu, sa fiu dulce tot timpul, sa iti acord doar atentia pe care cred ca o meriti, sa te sarut de fiecare data cand imi doresc asta, sa te cert atunci cand imi gresesti (dar sa o fac cu mare grija si finete), sa te ajut oricand, sa nu evit nici o secunda in a fi sincer, sa glumesc aproape in fiecare clipa si astfel sa te am mereu cu zambetul pe buze, sa iti sterg doar lacrimile d tristete (p cele d fericire sa le las la vedere), sa ma sacrific pt tine….pt noi, sa te sarut din nou si sa iti ofer o floare intamplator..fara nici un motiv, sa iti spun ca imi esti draga doar atunci cand simt asta, sa te tin in brate in momentele in care simti ca nu sunt destul de aproape de tine (desi corpurile noastre sunt lipite intre ele)…. sa te ajut sa intelegi ce iti doresti…..cum ma vrei….daca vrei sa visezi sau sa traiesti realitatea…

dansam??..

:) un nou inceput de vara….un nou joc…..un nou inceput de poveste…..

un nou inceput de vara….cu ploi si dansuri printre picaturile ei mari, inocente si usor reci, care ne mangaiau trupurile, si parca, ni le aduceau la viata dupa o zi plina de caldura…..un nou joc, jocul nostru…..un joc de copii, pentru noi….un joc in 2, un joc in care iesim amandoi castigatori, un joc care da nastere unei povesti….un nou inceput de poveste…..povestea noastra, o poveste intre 4 ochi dintre care 2 sunt albastrii….o poveste de vara

o poveste de vara care a inceput cu intentia de a citi in parc, pe malul lacului…..nu s-a intamplat asta, dar, ne-am cunoscut mai bine…. am devenit mai apropiati….iar, dansul in ploaie nu a facut altceva decat sa amplifice cele intamplate anterior, le-a dat contur…… a doua zi deja ne priveam cu alti ochi…diferiti…mai dulci….iar atractia continua sa isi faca prezenta….eram ca 2 copii dornici de un nou inceput de joc….un joc pe ritmuri de tango….un joc gratios si plin de magie….. un joc in care nu ai nevoie decat de o fata frumoasa, iar restul vine de la sine…..

un pahar de vin si o iubire..

 

iar stau….iar fumez….si privesc la o poza facuta cam acum un an…..

un pahar de vin si o iubire ce au fost…..un pahar de vin, de vin alb, vinul casei…unul bun, care imi place…..o iubire….care imi place si ea de altfel….o iubire oarba, pt un inger cu aripi si orizonturi infinite, pt o fata, o fata plina de mister si fantezie, al carei aspect si parfum m-au imbatat in acea zi mai mult decat oricare alt vin….o fata cu un zambet ucigator si cu un “sarut letal”…o fata ca nici o alta…..o fata ce mi-a adus de vestea unui soare arzator de august la sfarsitul lunii aprilie…o fata care m-a facut sa visez….o fata ca parca desprinsa din povestile cu zane la care visam cand eram mic….o fata care a coborat de sus de undeva si mi-a spus de existenta raiului, chiar mi-a aratat o mica parte din el….iar….eu am vrut acolo….zburam amandoi spre paradis insa aripile mele se ingreunau pe zi ce trece si nu puteam tine pasul…erau ude si grele…ude de furduna gandurilor mele….iar acel inger se indeparta, se tot indeparta iar eu priveam neputincios….

poate va intrebati ce s-a intamplat cu vinul….de pahar m-am impiedicat, i-am dat cu piciorul si l-am varsat….

vinul si fata s-au evaporat usor….am ramas doar eu cu paharul meu gol….